to leave? or not to leave?
Azi plec! In jur tacere-i… Ma dezlipesc de patul cu arici
si ma gandesc la cum as face plici
durerei.
Furtuna a-nceput cand plec, pereti se scorojesc intr-una,
mi-arunca sufletul. Totuna!
Ii parasesc.
Si unghiul plange dupa mine, e coltul meu cel pedepsit
si-n el eu parca am simtit
famine.
Mai sunt si doi care ma mint, se-nvart in cer, tzipa si cer
doar doua clipe ca, stingher,
sa ma framant.
Deja am rupt din mine tot, am membre pseudo-carnale
cu degete sprituale…
Copil netot!
Ma misc doar in idei si umbre, ma sprijin de perete nou,
suspin in colt lang-un tablou.
Ce chipuri nude!
Azi am sa plec si i-am lasat si-acum zambesc pana la lacrimi
ca doar dupa peretele de patimi
ma simt casat.
Vopsesc un nou perete azi ce nu-i va semana deloc
si-mi fac din el un zeu netot,
scapat de orice razii.
Iar coltu-i e in doua nuante, vopseaua-i se prelinge,
ideea de profan se stinge.
Posed noi clantze!
